Ziarul „Vestul și Restul”

Începând cu data de 15 martie 2011, am un nou job, ca să spun așa. Sunt redactor-șef la ziarul nou înființat „Vestul și Restul”. Este primul pas important, pe care eu, împreună cu colegii mei, îl facem în calitate de studenți jurnaliști. Deoarece doar exersând, înveți, am decis și noi să exersăm, scriind pentru acest ziar și încercăm să aducem cititorilor o altă viziune asupra a ceea ce pot face câțiva tineri adunați laolaltă. 

Ca să citez ce am scris și pe site-ul ziarului: „Deoarece suntem la început și experiența noastră este precoce, sperăm să facem ceva nou în presa tânără din România și aici, nu folosesc un clișeu, ci vorbesc despre ceea ce veți vedea în articolele noastre. Așteptam cât mai multe (și aici voi folosi un englezism, că sună mai bine!) feedback-uri, atât cu păreri de bine, cât și cu critici, deoarece acestea ne pot căli pe viitor și avem ce învăța din ele.”

Așteptăm cât mai multe vizite pe http://vestulsirestul.com. Sperăm să vă placă ce găsiți acolo.  

 

Revizuind prima sesiune

Acest titlu explică și motivul pentru care am lăsat baltă blogul în ultima vreme și anume: am fost în sesiune...

Din fericire, scriu aceste rânduri din ultimele zile de vacanță, o vacanță care a fost foarte bine venită după prima stresiune din viața mea. Aș putea spune că am trecut mai bine decât mă așteptam după această prima tură de examene și nu am fost nevoită să mă arunc de pe Continental, cum glumeam cu colegii mei în ultima vreme ( citez: „Mă arunc de pe Continental dacă am vreo restanță” ). Acum mi se pare extrem de amuzant, deoarece am reușit „performanța” de a nu avea vreo restanță și chiar de a obține rezultate foarte bune. 
Am avut patru examene și patru colocvi-uri care m-au adus în situația de a avea nopți nedormite, de a bea Coca-Cola în cantități excesive și cel mai important, de a trece printr-un stres maxim. Dar, mi-am revenit până la urmă, mai ales după prelungita sesiune de somn și de mâncat bunătăți, de data asta, pe care am avut-o în ultimele zile. 

Acum a sosit momentul să mă pregătesc cu forțe noi pentru semestrul al doilea, în care mă așteaptă, pe lângă cursurile și seminariile de la facultate, o practică ca purtător de cuvânt, o altă practică la radio și deschiderea unui ziar împreună cu colegii de la jurna. Dar vorba aceea, toate trec, deși contează și cum trec, să sperăm că cel puțin la fel de bine ca până acum...

Istoria televiziunii

Istoria Televiziunii

„Știrile nu sunt altceva decât istorie de cea mai bună calitate”

Poveste istorică dificil de reconstruit, cea a televizorului și a televiziunii este una globală încă de la origini, dar în același timp diferă de la țară la țară.

Se poate spune că televiziunea s-a născut de două ori: mai întai în Europa, în anii ’30 ai secolului trecut, iar a doua oară în Statele Unite, după cel de-al doilea Război Mondial.

Cuvîntul "televiziune" a fost inventat de inginerul rus Konstantin Perski. Termenul a fost folosit pentru prima data pe 18 august 1900, în cadrul discursului susţinut de specialistul rus la Congresul Internaţional de Electronică de la Paris. Cuvîntul a avut succes, intrînd în vocabularul a milioane de oameni din toată lumea, astăzi putînd fi recunoscut aproape în orice ţară.

Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare.

Televiziunea este o invenție a perioadei interbelice, deși primele principii au început să se studieze din secolul al XIX-lea. Au trecut mai mult de șaizeci de ani de când, pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare.

În jurul anilor ’20, apar primele prototipuri ale sistemelor de televizune. Rezultatele acestor încercări se vor constitui în transmiterea la distanţă a unor litere. Dispozitivele utilizau principiul transmiterii fotografiei prin telefon.

Perioada ce urmează este marcată de invenţii precum tubul catodic, iconoscopul şi dispozitivul de baleiaj a imaginii. SUA, Anglia, Franţa şi Germania îşi vor intensifica eforturile pentru a pune la punct televiziunea ca nou sistem de difuziune.

Ch. Jenkins şi J. Bird realizează, în anul 1925, prototipurile televiziunii mecanice. În acelaşi an, Bird înfiinţează prima societate de televiziune din lume, Television Limited. Calitatea imaginilor oferite de către paradigma mecanică a televiziunii era însă rudimentară. 

 

În acest context se dezvoltă ideea ideea unei variante electronice a televiziunii, susţinută de către Vladimir Zvorykin şi Philo Fransworth.

Vladimir Zvorykin, în 1927, va inventa pentru RCA tubul catodic de recepţie (cinescopul), iar în 1931 tubul analizator al camerei.

Pe de altă parte, Fransworth realizează, tot în 1927, prima telecameră electronică şi îmbunătăţeşte sistemul video de la 60 de linii la 400.

Începând cu anul 1934, producătorii din domeniul audiovizualului vor acţiona într-un cadru determinat legislativ.

Guvernul va impune ca standard o definiţie minimă de 240 de linii şi 25 de imagini pe secundă.

Anul 1941 poate fi considerat punctul de plecare în dezvoltarea televiziunii în SUA.

Imediat după terminarea războiului lucrurile se precipită : echiparea cu astfel de aparate se face intr-un ritm alert, astfel că în 1951, în Statele Unite existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3 televizoare la acelasi număr de locuitori.

În 1951, televiziunea apare și în tări considerate drept sărace, cum ar fi Cuba, Mexic sau Brazilia.

Din 1960 televiziunea devine un element obişnuit al vieţii cotidiene. Piaţa de desfacere a receptoarelor ajunge la saturaţie, iar numărul staţiilor de emisie creşte şi el. 

Trei mari reţele se formează: ABC, NBC, CBS. Trăsătura esenţială a programelor rezidă dintr-un amestec de show-business, publicitate şi multă informaţie, în funcţie de politica reţelei producătoare şi de contractele ei cu agenţii economici şi cu elementele politice.

Televizorul este un obiect considerat de unii central în casele a peste două miliarde de oameni. Dar ce se află în spatele ecranului?

Din punct de vedere tehnic, televizorul asigură două funcții:

•  Prima este aceea de a recepționa informații electrice codificate. Aceste semnale sunt selectate, amplificate, și tratate corespunzător, uneori cu ajutorul telecomenzii.
• Cealaltă funcție constă în a transforma aceste semnale, după ce au fost selectate și modulate, în imagini care să capteze ochiul și urechea telespectatorului.

Deși televizorul este un obiect omniprezent și oarecum banal in casa multor oameni, lucurile se complică când încerci să urci o treaptă în sistemul de televiziune. Din spatele televizorului porneste firul Ariadnei care leagă televizorul de labirintul rețelelor de telecomunicații.

Televiziunea în România

În România, primele experienţe de laborator în domeniul transmiterii imaginilor datează din 1928, dar abia în 1937, Facultatea de Stiinţe din Bucureşti realizează o emisiune de televiziune.

Întrerupte de război, emisiunile sunt reluate apoi, neregulat, iar în 1955 este dată în funcţiune, în capitală, staţia experimentală de televiziune care va constitui fundamentul Radioteleviziunii Române, prima transmisiune a acesteia petrecându-se pe 31 decembrie 1956.

În România primele televiziuni private au aparut după 1990. Prima televiziune comercială din România a fost Antena 1 înființată în 1993. În 1995 a fost înființată o altă televiziune comercială importantă din România, PRO TV, iar mai apoi la fiecare 1-2 ani piața audiovizuală s-a mai îmbogățit cu câte încă o televiziune.

Cele mai importante televiziuni din România sunt: TVR (cu 4 canale), Pro TV (plus canalele înrudite Acasă TV și Pro Cinema), Prima TV, Realitatea TV, B1 TV.

Televiziunile românești de astăzi sunt adesea criticate pentru calitatea scăzută a programelor și pentru obediența acestora față de interesele politice și economice ale patronilor lor.

Cele tei funcții importante ale Presei, după Harold Lasswell, sunt:

• De  supraveghere a lumii, cu scopul de a relata evenimentele care au loc
• De interpretare a înțelesului acestor evenimente           
• De socializare

Cel mai important post TV de știri 

În anul 1980, este lansat postul de televiziune CNN, care emite 24 de ore din 24, șapte zile din șapte, doar emisiuni de știri.  Motto-ul CNN: „Repet, deci informezi”

          Care este cel mai memorabil moment din istoria televiziunii?

     Un nou studiu asupra audiențelor din televiziune, efectuat pe un eșantion de 3.000 de telespectatori, a revelat cel mai memorabil moment din istoria televiziunii de până acum: Neil Armstrong pășind pe Lună!

Aproximativ jumătate dintre cei interogați cu privire la evenimetul-cheie din istoria televiziunii, au ales momentul din 1969, când Omul a făcut primii pași pe Lună. Pe locul doi în topul intereselor populației britanice s-a aflat momentul alegerii lui Barack Obama, primul președinte afro-american al Statelor Unite ale Americii, cu un procent de 37,5 dintre chestionați. Pe locul trei se află asasinarea președintelui american John F. Kennedy în anul 1963, votat în procent de 27%. Studiul a fost sponsorizat de firma Sony cu ocazia lansării celui mai subțire televizor LCD în Marea Britanie.

Bibliografie:

• Melvin L. DeFleur & Sandra Ball- Rokeach- Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, Iasi, 1999
• Patrice Flichy- O istorie a comunicării moderne, Editura Polirom, Iași, 1999
• Alina  Bârgăoanu - Tirania actualității, O introducere în istoria și teoria știrilor, Editura Tritonic, București, 2006

Online vs. Print

Una din temele noastre la seminarul de Introducere în Sistemul Mass-Media este să enumerăm zece motive pentru care credem că online-ul este mai bun decât print-ul. 

Motivele pe care le voi enunța mai jos sunt strict din punctul meu de vedere și pentru că numai ce am trecut de perioada Sărbătorilor de Iarnă, m-am gândit să-mi imaginez aceste motive în acest context. 

Deci:

1. Este atât de frig afară încât nu ai vrea să te îndepărtezi de șemineul tău drag, lângă care stai cu laptop-ul în brațe, pentru a te duce până la chioșc să cumperi ziare. Deci rămâi în casă la căldură și preferi online-ul...

2. Print-ul costă mai mult decât online-ul și alegi să-ți păstrezi mai mulți bani pentru tine și pentru cadouri, doar tot e perioada Sărbătorilor. 

3. Grafica de pe online nu se compară cu cea de print și îți plac mai mult pozele cu Moș Crăciun văzute pe un monitor clar. 

4. În timp ce citești anumite documente online, ai posibilitatea să stai și pe Messenger sau Facebook să comunici cu prietenii. Doar vrei să le urezi toate cele bune, nu?

5. Găsești mult mai multe știri și mult mai noi pe online decât pe print. Și doar vrei să stai mereu informat cu situațiile de pe peste tot.

6. Pe online, atât domeniile cât și țările din care poți citi știri sunt mult mai numeroase decât pe print. Poți fi informat cu știri din orice colț al lumii și poți vedea cum se petrece de Revelion oriunde.

7. Poți să îți exprimi părerea cu privire la orice articol pe online, feedback-ul fiind extrem de rapid. Pe print, nu ai această posibilitate sau o ai, dar foarte înceată și restrânsă. 

8. Online, poți repeta instantaneu vizualizarea unui articol sau a unei știri care ți-a plăcut, oricât de vechi/veche ar fi.  

9. Gadgeturi-le de pe online te ajută să afli mai ușor orice știre nouă în orice domeniu.

10. Și nu în ultimul rând, cred că este mult mai plăcut să vizualizezi acest articol pe laptop-ul/PC-ul tău în timp ce mănânci o felie de cozonac și bei un ceai cald decât să-l vezi într-un ziar sau pe o hârtie care ulterior va deveni hârtie igienică.

Love Dogs :X

Let the photos speak:

Aren't they adorable :X

Just Step Up :X

 

De mult timp mă obsedează melodia asta. Una dintre cele mai bune hituri ale anului 2010 și totodată, unul din cele mai bune soundtrack-uri pe care le-am auzit. 

Good work, Flo-Rida, like always :X

Step Up is the best :X 

Pictures speak by themselves:

Jurnalul Fericirii: Despre adevăr

Afirmaţia „Adevărul ne face liberi” ar trebui folosită nu doar în opera lui Nicolae Steinhardt – „Jurnalul fericirii” – ci de orice persoană în fiecare zi. Este o sintagmă cât se poate de corectă şi nu este niciodată învechită sau demodată, cum ar putea-o considera unii.

Cred că în orice clipă a vieţii unui om, adevărul îl poate elibera de conştiinţa încărcată, dintr-o situaţie dificilă şi îl poate ridică pe o culme înaltă a dreptăţii care, uneori, e greu de atins. Adevărul este acela care nu ţine cont de calităţi, de defecte sau de probleme, ci dimpotrivă, iese la iveală când te aştepţi mai puţin, când crezi că ai scăpat şi, din această cauză, ar trebui spus din prima clipă, pentru a nu fi nevoit să treci prin asemenea situaţii. Dreptatea – deopotrivă – se realizează cu ajutorul sincerităţii, una care, în momentul actual, este tot mai greu de dobândit, deoarece acum se tinde spre obiceiul de a ascunde adevărul. 

În scrierea „Jurnalul fericirii”, avem parte de o  învăţătură desăvârşită, şi anume, tatăl lui Nicolae Steinhardt, autorul dar şi protagonistul acţiunii, îl învaţă pe acesta să spună cu demnitate adevărul, chiar dacă prin aceasta poate ajunge la închisoare. Se creează o antiteză deosebită între aceste cuvinte adresate de părintele care doreşte ca fiul său să-şi păstreze demnitatea şi fraza „Adevărul ne face liberi” pentru că, ajungând la închisoare, Nicolae nu ar mai fi fost în libertate, dar ar fi fost liber din punct de vedere moral. Poate ar trebui să fie un exemplu în orice context, că adevărul oricum iese la iveală, mai devreme sau mai târziu şi este mai bine pentru oricine să-şi păstreze orgoliul de sine, chiar dacă se poate ajunge şi la privaţiuni de libertate, din cauza acestui lucru.

Adevărul te poate priva de libertate, dar întotdeaua te face să te simţi cu conştiinţa liberă şi să-ţi păstrezi onestitatea şi respectul de sine. Tudor Arghezi obişnuia să spună că „adevărul e în toate limbile la singular, ca să ne ferim de realitatea adevărurilor variate şi ca să dăm erorii şi adevărului multiplu prestigiu şi unicitate” sau „când umbli cu adevărul te simţi cinstit şi sănătos”.

Concluzionând, adevărul este acel punct, acel corp care nu se ştie dacă e întunecat sau luminos, dacă se mişcă sau nu, dacă există cu adevărat sau nu, imprejurul căruia se învârteşte soarele sistemului nostru planetar şi ceilalţi sori care se află în spaţiile nesfârşite ale universului.